„Jurnal de refacere” este un demers unic în presa sportivă din România. ProSport își propune să urmărească viața unui fotbalist care în lunile următoare se va lupta să revină pe teren. Început duminică, 22 decembrie, de ziua lui Dan Roman, jurnalul va dura până în momentul în care atacantul lui Gaz Metan, accidentat grav joi, 19 decembrie, la Botoșani, va lovi din nou mingea într-un meci de fotbal.
ZIUA 50 – ULTIMA ZI CU PICIORUL ÎN GIPS
‘Și mama m-a întrebat același lucru: dacă am emoții… Sincer să fiu, am ceva emoții! Mâine o să fie un pic ciudat pentru că îmi vor scoate gipsul și va trebui să stau o zi cu piciorul liber pentru că abia marți îmi vor scoate și primul șurub. Dar o să fie bine… Au trecut două luni, glezna cred că este deja sudată. De fapt, și eu simt că e totul bine. Să îți dau un exemplu: atunci când stau la masă, țin picioarele ca un om normal. Și nu simt vreo durere, nu mi se umflă piciorul, nimic. Stăteam și mă gândeam că, în cazul în care totul va merge bine, poate că prin mai aș putea să revin la Mediaș. Nu să joc, dar să mă antrenez alături de echipă…. Ar fi senzațional! Dar rămâne de văzut. O luăm ușor, cu pași mărunți…
Am terminat de făcut bagajele și mă gândeam la ce să-mi mai iau la mine să nu mă plictisesc cât timp voi sta în spital. Mi-am pus, oricum, câteva filme pe laptop… Mâine, la 10, plec din Cluj și cred că undeva spre după-amiază voi fi la Gyor. Sper să nu fie probleme pe drum. Am tot încercat să merg prin casă… fac pași mici, ca bătrânii, dar nu mă simt foarte comod din cauza tocului de la gips. E destul de înalt și nu pot să pun piciorul așa cum trebuie pe pământ… (jucătorul își întrerupe ideea) Am citit despre moartea lui Maicon, nu mi-a venit să cred! Era un băiat tânăr… Odihnească-se în pace!
ZIUA 48 – ÎNCERCAREA DE A PUNE PICIORUL JOS
Sincer, acum îmi dau seama că aceste două luni au trecut incredibil de repede. Am vorbit astăzi și cu doctorul de la Gyor și mi-a spus că luni, la ora 10, mă așteaptă. O să stau trei zile în spital internat. Eu mi-ași dori să pot pleca imediat, dar, na, nu se poate… Sunt nerăbdător să încep recuperarea, să văd cum reacționează glezna în primele zile. Eu am mai încercat prin casă să pun piciorul jos dar, nu știu, parcă mă reține ceva… Nu știu cum să explic… Știu că au trecut două luni, dar e un sentiment ciudat. Acum am și altă problemă (râde) Anul acesta o să am parte de primul Valentine’s day cu Andreea. Sună ciudat, având în vedere că suntem împreună de șase ani, dar până acum eram plecat în cantonamente. Trebuie să profit de ocazie și să pregătesc ceva special…
ZIUA 47 – CAFEAUA ACCIDENTAȚILOR
Chiar acum mă uit pe net la meciul lui Eric… Sunt sigur că o să fie foarte iubit acolo, e genul de jucător care se face plăcut foarte repede. Am mai ținut legătura cu el, chiar de curând am vorbit puțin. Azi m-am văzut și cu Sebastian Cojocnean, colegul meu de la Mediaș. Am băut o cafea, așa, ca între accidentați. El a suferit o ruptură de menisc și are șase luni de când e departe de teren. Vestea bună pentru el este că într-o săptămână o să înceapă antrenamentele cu mingea. Având în vedere că în curând o să încep recuperarea, mi-a spus că trebuie să fiu tare! Indiferent ce simt, indiferent când va fi de greu, să trag tare, să nu renunț! Și el a făcut partea de recuperare tot cu Ovidiu Kurti și știe despre ce e vorba (râde).
Abia ce m-am întors de la Mediaș, am fost să îmi iau câteva haine pentru că la Cluj mi-am adus doar treningurile, de care, apropo, m-am săturat! (râde) Vreau să port și eu o pereche de jeanși, o camașă, să mă îmbrac precum un om normal. Dar mai am puțin… Uite că săptămâna asta aproape că a trecut, mai am puțin și plec spre Gyor. Perioada gipsului a trecut, acum o să urmeze transpirația. Trebuie să-l întreb pe doctorul din Ungaria despre lucurile pe care le mai simt… E vorba de o ușoară jenă la maleole pe care o mai am din când în când. Nu știu de ce, poate că e zona mai sensibilă.
Ai mei au avut astăzi ai doilea amical din Antalya, au câștigat cu 1-0, cu Bohemians Praga. Din nou, 1-0, stilul italian (râde). E bine că victoriile aduc victorii. Lucrurile merg bine la echipă și mă bucur. Sunt și ceva jucători în probe. Pe postul meu, cel de atacant, au venit deja vreo doi jucători, Mărkuș și un sârb, din ce am înțeles… Eu am avut o zi obișnuită, mi-am făcut exercițiile… nimic ieșit din comun. Acum, pe seara, voiam să mă duc la un spectacol de stand-up comedy, dar nu mai erau locuri. Am certat-o puțin pe sora mea că nu mi-a spus mai din timp (râde). O să mă uit la un film, iar mâine voi da o fugă până la Mediaș să-mi iau ceva haine. Băieții sunt în cantonament, așa că n-o să stau foarte mult pe acolo. Cred că tot mâine mă și întorc.
Chiar azi vorbeam cu Răzvan Avram, colegul meu de cameră de la Mediaș, și îi spuneam că de vreo săptămână nu mai simt niciun fel de durere. Aveam momente în care mă jena gipsul sau simțeam un disconfort în interiorul piciorului, la șuruburi… Nu știu cum să-ți descriu senzația, dar simți ceva în picior, că, până la urmă, ai un corp străin acolo. La Avram, de exemplu, situația a fost mai complicată, pentru că organismul nu i-a acceptat din prima șuruburile și a trebuit să facă o altă operație. Și tocmai faptul că nu mai simt niciun disconfort mă face să cred că nu există probleme! Oricum, voi afla mai multe atunci când o să ajung la Gyor, să-mi scoată gipsul și unul dintre șuruburi. Doctorul care m-a operat nu se va ocupa de mine și acum, am vorbit cu el și mi-a spus că e plecat la Jocurile Olimpice de iarnă din Rusia… Săptămâna asta o să treacă repede. Trebuie să fac și un drum până la Mediaș, să-mi iau niște haine, și apoi plec în Ungaria…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER